Fondul de comert reprezinta un bun unitar caracterizat prin reuniunea elementelor necorporale si a unor elemente corporale ce apartin unei societati, cu ajutorul carora aceasta poate sa isi dezvolte clientela.
Imobilizarile necorporale care fac parte din fondul de comert se refera la firma, clientela, vad comercial, drepturile de proprietate industriala, (inventii, know-how, desenele si modelele industriale) si semnele noi (marci si indicatii geografice), dar si anumite drepturi de autor rezultate din creatia stiintifica, literara si artistica.

Firma este reglementata de art. 30 din Legea registrului comertului nr. 26/1990, republicata si reprezinta numele sau, dupa caz, denumirea sub care un comerciant isi exercita activitatea (de ex. Cabana SRL).
Firma poate fi instrainata numai odata cu fondul de comert.
In cazul instrainarii, devin aplicabile dispozitiile art. 41 din acelasi act normativ, potrivit caruia dobanditorul cu orice titlu al unui fond de comert poate sa continue activitatea sub firma anterioara, cu acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor sai in drepturi si cu obligatia mentionarii in cuprinsul acelei firme a calitatii de succesor.
Clientela si vadul comercial, desi tratate de regula impreuna, reprezinta elemente distincte ale fondului de comert, care nu pot fi instrainate decat odata cu acesta.
Elementele corporale ale fondului de comert sunt bunurile imobile si mobile corporale: cladirea in care se desfasoara activitatea, unele imobile prin destinatie (utilaje, instalatii etc.), calculatoare, obiecte de inventar etc.
Fondul de comert nu cuprinde creantele si datoriile. El nu se contabilizeaza ca atare ci pe componentele din care este format: stocuri, investitii, resurse financiare, calculatoare, obiecte de inventar etc.

Din punct de vedere fiscal, vanzarea afacerii (fondului de comert) pe componentele sale (dreptuirle de proprietate, mijloace fixe, alte active etc.) reprezinta venit care intra in baza de impozitare a impozitului pe profit al persoanei juridice, conform prevederilor art. 19, alin. (1) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare. Cheltuielile aferente sunt considerate ca fiind efectuate pentru desfasurarea activitatii, respectiv deductibile.

Vanzarea – cumpararea fondului de comert poate avea ca obiect intregul fond de comert sau doar o parte din elementele sale.
In cazul in care contractul de vanzare-cumparare nu prevede expres care parti ale fondului de comert sunt vandute, se prezuma ca instrainarea priveste intregul fond.
Reglementarile contabile aprobate prin Omfp nr. 1802/2014 solicita entitatilor sa evalueze valorile juste ale activelor si datoriilor transferate, cu scopul determinarii valorii individuale a acestora. Aceasta evaluare se efectueaza, de regula, de catre profesionisti calificati in evaluare. Rezulta ca in primele etape trebuie sa aiba loc o inventarierii elementelor ce vor fi vandute, apoi evaluarea acestora si o decizie a organelor de conducere a societatii.
Potrivit Legii nr. 26/1990, cu modificarile ulterioare, art. 21 lit. a) vanzarea fondului de comert se inregistreaza in registrul comertului.
La baza operatiunii sta contractul de vanzare cumparare care, pe langa datele privind partile contractante, trebuie sa contina si o specificatie a elementelor de fond de comert care sunt valorificate.
Nu sunt proceduri specifice.

Sursa: portalcodulfiscal.ro